Într-un interviu pentru „Adevărul”, futurologul Ciprian Stănescu analizează mecanismele din spatele cursei contracronometru dintre tehnologie și resurse. De la riscurile „techno-solutionismului” climatic și până la impactul direct asupra economiei, el oferă o radiografie lucidă a viitorului apropiat.

Adevărul: Trăim într-o lume în care există o foame imensă de energie pentru centrele de date AI. Ne aflăm cumva în punctul în care succesul AI depinde de capacitatea noastră de a genera energie ieftină, sau va deveni AI instrumentul care va salva eficiența sectorului energetic?

Ciprian Stănescu: Cu siguranță soluțiile pe care AI le poate oferi azi și mai ales „mâine” pentru eficientizarea sectorului energetic sunt foarte utile. Am putea spune că astăzi investim mai multă energie, inclusiv scumpă, pentru a dezvolta mai multă eficiență pentru viitor. Doar că lucrurile nu sunt neapărat atât de clare.

În primul rând, nu știm cu certitudine când și în ce măsură eficiența promisă de AI va compensa consumul său energetic. Centrele de date consumă deja între 1-3% din electricitatea globală, iar estimările pentru 2030 urcă spre 3-4% și asta înainte ca agenti AI și modelele multimodale să fi atins maturitatea de deployment la scară. Este un pariu temporal cu miză mare: investim azi în consum cert, pentru eficiență viitoare incertă. Iar consumul e în creștere: de exemplu în Marea Britanie și Statele Unite centrele de date asociate utilizării de AI consumă deja aproximativ 6% din energia produsă. Consumul sectorului a crescut cu 15% în doar doi ani și investițiile globale se apropie de 1 trilion de dolari anual. Pe de altă parte, avem ineficiențe variate. Un exemplu: 13% din consumul centrelor de date americane vine de la servicii „zombie”, aplicații care rulează fără să fie folosite, irosind peste 3 gigawați de putere instalată.

În al doilea rând, există un risc al succesului. Dacă AI face rețelele energetice mai eficiente, în teorie costul energiei scade. Când costul scade, consumul crește. Eficiența câștigată poate fi rapid absorbită de cererea nouă pe care chiar ea o generează și putem intra într-un cerc aproape vicios.

În al treilea rând, așa cum vedem din păcate și în România, eficiența unui sistem nu este dată doar de tehnologie. Este strâns legată și de incapacitatea de a inova și de a administra aceste sisteme.

Paradoxurile AI

Se vorbește mult despre decarbonizare, dar infrastructura AI consumă enorm și consumă enorm de multă energie. Cum vezi acest paradox: poate AI să accelereze tranziția verde sau, din contră, va prelungi dependența noastră de combustibili fosili pentru a susține puterea de calcul necesară?

Paradoxul este real, dar cred că vorbim mai degrabă despre o cursă între două viteze: ritmul în care AI crește consumul energetic și ritmul în care reușim să decarbonizăm infrastructura care îl susține.

Potrivit International Energy Agency, consumul global de electricitate al centrelor de date aproape se va dubla până în 2030, ajungând la aproximativ 945 TWh, adică aproape 3% din cererea globală de electricitate. Centrele dedicate AI sunt principalul motor al acestei creșteri. Problema însă nu este doar consumul, ci și sursa energiei. Unele analize recente arată deja că expansiunea AI pune presiune directă pe rețelele electrice și determină inclusiv revenirea unor investiții în gaze naturale sau diferite surse poluante pentru a susține noile centre de date. În paralel, apar presiuni tot mai mari asupra infrastructurii energetice și resurselor de apă în marile hub-uri de centre de date…. Citește Întreg Articolul