Europa a devenit una dintre cele mai puternice forțe de reglementare din lumea tech. Însă când vine vorba de construirea efectivă a tehnologiilor care domină economia digitală, depinde în continuare în mare măsură de companii din Statele Unite și, într-o măsură mai mică, din China. Noul plan al Comisiei Europene încearcă să schimbe această situație. Nu este însă ușor, dar este cu atât mai important după ce SUA a interzis accesul la cele mai puternice modele de AI.

Când deschidem Gmail, salvăm un fișier în cloud sau folosim un chatbot bazat pe inteligență artificială, este foarte probabil să folosim tehnologii dezvoltate și operate de companii americane. 

De la infrastructura pe care funcționează internetul până la cele mai avansate modele AI, Europa depinde astăzi în mare măsură de servicii și platforme construite în afara granițelor sale. 

Pentru mulți ani, această dependență nu a fost văzută ca o problemă. Însă pandemia, criza semiconductorilor, războiul din Ucraina și tensiunile geopolitice tot mai mari dintre marile puteri au dus la schimbări importante în modul în care liderii europeni privesc tehnologia.  

De ce vrea UE acum să devină „suverană tehnologic”

La Bruxelles, infrastructura digitală este considerată din ce în ce mai mult o chestiune esențială când vine vorba de securitate, economie și autonomie.

Astfel, Comisia Europeană a lansat un nou pachet de măsuri dedicat „suveranității tehnologice” a Uniunii Europene. Obiectivul e destul de ambițios. 

Și anume: Europa să poată dezvolta mai multe dintre tehnologiile de care are nevoie, să reducă dependențele de SUA sau China și să devină mai competitivă în domenii precum în domenii precum inteligența artificială, centrele de date care stochează și procesează informațiile noastre sau producția de cipuri, componentele esențiale care se găsesc în aproape orice dispozitiv modern.

Ce conține noul pachet?

Pachetul încearcă să facă Europa mai puțin dependentă de tehnologiile din afara UE și să întărească propriile capacități în domenii considerate esențiale. Nu este un singur proiect, ci un set de măsuri care merg în aceeași direcție: mai multă infrastructură digitală construită în Europa, mai mult sprijin pentru companii europene din tehnologie și mai multe reguli care să încurajeze folosirea soluțiilor locale acolo unde este posibil. 

E vorba de patru mari direcții: 

• Chips Act 2.0
• Cloud & A.I. Development Act
• EU Open Source Strategy
•  Strategic Roadmap to Digitalisation and AI in the Energy Sector.

Chips Act 2.0 – Strategia pentru semiconductori

Noul „Chips Act 2.0” pornește de la o problemă simplă: aproape toate dispozitivele moderne (telefoane, mașini, computere sau servere) depind de cipuri electronice, iar Europa produce foarte puține dintre ele. 

În criza globală a semiconductorilor, fabrici din toată lumea au fost nevoite să oprească sau să reducă producția din lipsă de componente, iar acest lucru a afectat direct industria europeană, în special cea auto.

Noua strategie își propune să reducă această dependență prin două direcții principale: 

• creșterea producției de cipuri în Europa 
• sprijinirea companiilor europene care dezvoltă sau folosesc astfel de tehnologii

Pași pentru producția de cipuri 

Mai concret, pachetul vine cu o serie de instrumente prin care UE încearcă să accelereze investițiile în fabrici de semiconductori pe teritoriul european. Asta înseamnă, de exemplu, simplificarea procedurilor de autorizare pentru construcția de noi astfel de fabrici și acordarea unor ajutoare de stat pentru proiecte considerate strategice.  

Chips Act 2.0. încearcă să rezolve și o problemă la fel de importantă: lipsa cererii și a conexiunilor între companiile mici și mari. 

De aceea, se dorește crearea unei piețe interne mai coerente pentru semiconductori. Noua abordare pune accent pe ceea ce documentul numește „demand aggregation”, adică încercarea de a aduna și coordona cererea fragmentată din Europa, astfel încât producția de cipuri să devină mai predictibilă și mai atractivă comercial. 

E vorba și de un rol mai activ al Comisiei Europene în situații de criză în lanțul de aprovizionare. Concret, executivul european poate coordona achiziții comune la nivelul UE și ar putea solicita livrări prioritare de la fabricile de cipuri care au beneficiat de finanțare publică.

Ideea de bază este că Europa nu vrea doar să producă mai mult, ci și să se asigure că există suficientă cerere și integrare în economie pentru ca aceste investiții să fie sustenabile pe termen lung.

Ce vrea UE să schimbe la capitolul Cloud & AI Development Act (CADA)

În prezent, Uniunea Europeană depinde în mare măsură de furnizori din afara blocului comunitar pentru servicii cloud și infrastructură digitală, iar cererea pentru putere de procesare crește rapid odată cu dezvoltarea AI.

Prima direcție a CADA ține de cercetare și inovare. Aici, UE vrea să finanțeze dezvoltarea de tehnologii AI și cloud de ultimă generație, inclusiv așa-numitele „frontier AI” (modele foarte avansate), AI industrial (folosit în fabrici, logistică etc.) și AI fizic (în roboți, sisteme autonome). În plus, introduce ideea de „grand challenges”, adică proiecte mari, prioritare, care primesc finanțare și direcție politică pentru a împinge înainte domenii considerate strategice. Tot aici intră și centrele de tip „AI Experience and Acceleration Centres”, adică huburi prin care companiile și instituțiile publice sunt ajutate să adopte mai rapid AI. 

„Scorul de suveranitate”

Un alt obiectiv este creșterea masivă a numărului centre de date din Europa: de aproximativ trei ori în următorii cinci până la șapte ani. Pe lângă asta, Comisia vrea să simplifice regulile prin care astfel de centre sunt construite și să încurajeze investițiile în infrastructuri mai eficiente și mai sustenabile.

Un alt element important este ideea de „suveranitate digitală”. Comisia vrea să introducă un sistem prin care serviciile de cloud și AI sunt evaluate în funcție de cât de dependente sunt de furnizori din afara Europei și cât de sigure sunt pentru datele sensibile. Pe baza acestui sistem, vor exista mai multe niveluri de „suveranitate”, de la servicii care doar stochează date în UE până la soluții complet controlate în Europa.

Ideea din spate este că instituțiile publice din Europa nu vor mai alege servicii de cloud sau AI doar pe bază de preț sau performanță, ci și pe baza acestui „scor de suveranitate”, în funcție de cât de sensibil este cazul de utilizare (de exemplu, date medicale sau infrastructură critică vs. aplicații obișnuite).

Strategia open source

Open source, pe scurt, înseamnă software al cărui cod sursă este public și poate fi folosit, modificat și îmbunătățit de oricine. Spre deosebire de programele închise, controlate de o singură companie, cele open source funcționează ca un proiect colaborativ global.

Pentru Uniunea Europeană, conceptul de software open source devine important pentru că reduce dependența de mari furnizori din afara Europei și oferă mai mult control asupra infrastructurii digitale critice. În practică, asta înseamnă că guvernele, companiile și cetățenii pot folosi tehnologii care nu sunt închise într-un ecosistem comercial și pot adapta soluțiile la propriile nevoi, fără a fi blocați într-un singur furnizor. 

În același timp, un ecosistem open source puternic ajută startup-urile și dezvoltatorii să inoveze mai ușor, pentru că pot construi pe baza unor tehnologii deja existente și partajate.

Problema, spune Comisia Europeană, este că acest ecosistem european este încă fragil. Multe proiecte open source nu au finanțare stabilă pe termen lung, este dificil să fie transformate în produse folosite la scară largă, iar în multe cazuri valoarea economică creată în Europa ajunge să fie exploatată de companii din afara UE.  

„Infrastructură europeană comună de software”

Noua strategie a UE încearcă să schimbe acest lucru prin mai multe inițiative: de la susținerea dezvoltării de software open source în domenii critice (precum cloud, AI, securitate cibernetică sau infrastructuri digitale) până la sprijin pentru startup-uri, finanțare mai bună și includerea acestor soluții în achizițiile publice.

În plus, Comisia vrea ca administrațiile publice să devină „utilizatori de bază” ai open source, să existe standarde de securitate și guvernanță mai clare și să fie create instrumente care să asigure întreținerea pe termen lung a acestor tehnologii.

De exemplu, în zona de identitate digitală, UE vrea ca proiecte precum European Digital Identity Wallet (portofelul digital european) sau European Business Wallet să fie construite și susținute pe tehnologii open source. Asta ar însemna că aplicațiile prin care cetățenii se identifică online sau firmele interacționează cu statul ar folosi software transparent, care poate fi verificat și îmbunătățit public, nu sisteme complet închise controlate de un singur furnizor.

În același timp, Comisia vrea să creeze o colaborare mai strânsă între Bruxelles și statele membre pentru a dezvolta alternative open source pentru servicii publice, prin structuri dedicate și proiecte comune. Practic, în loc ca fiecare țară să cumpere separat soluții de la companii private, ar exista o infrastructură europeană comună de software reutilizabil, pe care administrațiile o pot adapta.

Digitalizarea sectorului energetic

Comisia spune că vrea să facă sistemul energetic mai eficient, mai ieftin și mai rezistent, folosindu-se de inteligența artificială și de soluții digitale pentru a optimiza consumul și producția de energie.

Concret, una dintre măsuri este integrarea centrelor de date în sistemul energetic într-un mod mai organizat și controlat, astfel încât consumul lor mare de energie să fie gestionat mai bine împreună cu autoritățile și furnizorii de electricitate. 

În același timp, UE vrea să accelereze folosirea tehnologiilor digitale în rețelele electrice (de exemplu contoare inteligente (smart meters) și sisteme AI care optimizează distribuția energiei) ceea ce ar putea reduce costurile la energie pentru consumatori și industrie prin consum mai eficient și mai flexibil.

În ansamblu, acest pachet al Comisiei Europene marchează o schimbare de logică: de la o Europă care a fost mult timp cunoscută ca fiind doar capabilă să reglementeze industria tech la o Europă care încearcă să devină și un producător real de tehnologie. 

E vorba despre o reconfigurare a modului în care sunt construite infrastructurile digitale de bază (cipuri, cloud, AI și chiar sistemul energetic). 

Înainte să devină lege, propunerile vor fi negociate și aprobate de Parlamentul European și de Consiliul UE, ceea ce înseamnă că forma finală se mai poate schimba în urma discuțiilor dintre instituțiile europene…. Citește Întreg Articolul